Neam de tragaci

Tocmai ce-am aflat de la doamna Placinta ca noua, romanasilor de azi, ne cam place sa facem ochi dulci etnobotanicelor, sa ne pupam in bot cu sniff-uri mai greucene si, daca-avem noroc si malai, sa ne-o tragem ca disperatii cu de-alde Coca si Hero. Nu stiu cat si-o fi pudrat nasucul susnumita inainte de-a scapa porumbelul Nu cred ca mai exista copchilas care sa nu fi incercat ceva (din categoria copiii spun lucruri traznite si fac lucruri tampite)… Dar, pasa-mi-te, senatoarea-mama-de-gianchist  nu prea cunoaste obiceiurile casei. Care nu-s de azi-de ieri, din zilele fitoase de Dorobanti sau interlopate de Ferentari, ci vin dintr-o indelungata traditie a poporului roman, asa, mai telectual. Adevarul ne loveste cu stirea-bomba: geniile mioritice o ardeau vicios cu Maria Ioana si suratele ei mai mari. Rusinica sa le fie, asa, post-mortem! Carevasazica, narcomani am fost si… fi-vom inca!  Uite-acum incep sa ma dumiresc si eu… De ce narghileaua calului tot ranjim tamp fasolea la gogorite electorale diversioniste. Sau de ce aurolacul ma-sii ne taram abulici de la o zi la alta, fara sa pricepem – neam! – ce cautam noi in viata noastra. Neamul nostru de tragaci!