Geanta suspecta

Si puteam fi un roman fericit… Ma rog, indeajuns de fericit. Bine, draga, si tu pe langa mine… Da’ uite ca nu-s decat un idiot… Al mai idiot din lume. Cum de ce? Pai… ma-nvarteam prin magazin de ceva vreme, cautam o cravata, ca la camasa aia violaceu turbat in dungulite pe care mi-ai cumparat-o nu se potriveste nimic din ce am eu… Trecusem pe langa un raion de-asta barbatesc cu borsete, curele, cravate si mai-stiu-eu-ce-metroparturi, da’ nu mi se lipisera ochii de nimic. Prea multicolore, prea cu floricele, prea cu ’jde patratele, poate ca ar fi trebuit sa te iau cu mine, ca tu ai ochiul format… Am vrut sa urc un etaj. Eram chiar langa palierul de unde incepeau scarile vechi. Am zis sa urc pe-acolo. Si atunci am vazut-o. Era o geanta de voiaj, nu stiu, ceva poliester cu piele parca, arata bine, buzunare laterale, cu manere groase si curea de umar, parea burdusita. Trec pe langa ea, nu e nimeni prin preajma, ca nu mai circula decat femeile de serviciu si baietii de la depanare pe-acolo, toata lumea – ori cu liftul, ori pe scarile rulante. Urc incet, mai arunc un ochi la geanta, sincer, m-astept s-apara cineva in graba s-o culeaga, sa vad o mana inhatand-o firesc de toarta, da’, nimic… Pe urma, nu stiu… Ma invart cam blambec pe la etaj, intru intr-un magazin cu articole pentru barbati, ceva chestii sport pe-acolo, nu stiu de ce ma enerveaza brusc faza asta cu cravata, parca nu mai am niciun chef sa caut… Si parca tot cu mintea la geanta sunt… Cine-o fi prostu’ de-a lasat-o acolo? A uitat-o sau…? Cum sa uiti ditamai geanta ticsita? Ticsita cu ce? Nu, nu ma gandesc la o bomba. Nu imediat. Mai degraba la droguri. Imi si imaginez cum se revarsa continutul gentii. Pungi cu praf alb la vedere, ca-n filmele americanesti cu drug-dealeri prinsi de FBI. Sau cartuse de tigari, in care tot prafuri vesele gasesti… Rad in sinea mea. De fapt, cred ca ranjesc cam tamp si pe dinafara, ca se uita cam ciudat pustoaica aia de ma momea mai inainte cu-o promotie la tricouri… Da’ totusi… Ma intorc la scarile de piatra. Ma uit in jos, sperand s-o fi luat careva. De preferat, chiar proprietarul ei. N-ai sa vezi, burdusita tot acolo-i. Incredibil! Si palierul … ca mai inainte, nici tipenie. Abia acum cred ca ma gandesc asa, in treacat… o bombita, pe urma niste revendicari. Iar prostii din filme! Cine dracu’ sa ne mai terorizeze pe amarastenii de noi, ca si-asa suntem… ? Si de unde-atata TNT, C4, sau ce-or mai inventa meseriasii aia? Vreun jihadist suparat ca tot ne dam in barci cu-americanii prin Afganistan?? Cine ar pune-o bomba? Nu, mai degraba o farsa. Cineva o sa sune sa ameninte cu bomba, or sa se buluceasca mascatii, anti-tero, pirotehnistii, priceputii intr-ale firelor rosii, albastre, intr-ale dezamorsarii si detonarilor provocate. Chiar, om avea specialisti care se pricep la orice fel de bomba? Astia or sa gaseasca geanta… Si in geanta – hahaha – nexam, canci, cel mult niste boarfe indesate cu piciorul! O gluma proasta. Chiar, cu ce-o fi burdusita geanta asta? Cobor cateva trepte. O fi cu ceas sau telecomandata? De bomba zic. Telecomandata inseamna ca cineva pazeste, fileaza, iar bomba (ma rog, geanta) are un destinatar precis. Poate se-asteapta o ora anume… la care ar trebui sa treaca cineva important pe aici. Pai ce scula sa treaca pe la magazin? Sculele isi trimit slugile la cumparaturi. Sau se duc la buticuri de firma de prin Dorobanti… Sau nu stiu. Vreun interlop cu niscai matahale ciuhape dupa el, plus alaiul de balabuste. Rad. Mai cobor cateva trepte. Sunt in dreptul ei. Doar sa pun mana… Sa vad barem cat de grea e. Cine stie ce toale de fite or fi indesate inauntru? Trag fermoarul si te pomenesti ca dau peste tone de lenjerie intima de matase in taspe culori, de-ti fac un cadou sa-ti ajunga pentru trei Craciunuri plus doua zile de nastere si una de nume. O fi ratacita pe-acolo si-o cravata pentru camasa mea? Sau, poate… aparatura de furat? Un aparat foto cu vreun tun de obiectiv… Cred c-ar incapea si un laptop, si-o camera video… Apropo de camere, or fi avand pe-aici camere de filmat? Ma ia cu calduri. Mai, sa vezi tu ca sunt la candid camera si ma fac de bascalie! Va uitati la televizor tu si tot neamul si va stricati de ras: eu, bataindu-ma ca un cretin pe scari, s-o iau sa n-o iau (geanta zic), pe urma o deschid si-nauntru… Chiar – ce-o fi inauntru… ? Nu, asta-i chiar o tampenie, dar, na, mi-a-mpuscat prin cap – un sarpe, mai multe lighioane veninoase colcaind prin geanta. Rad – cred c-am halit prea mult Animal Planet! Nu, ca nu misca. Atunci, daca nu misca, o fi vreun chinez transat, ma rog, nu neaparat chinez si nu chiar tot… doar niste ciozvarte insangerate in pungi de plastic… Ma ia cu frisoane. Ajung chiar langa geanta. Mai, da’ bani? Daca or fi niste caramizi de bani in nenorocita aia de geanta? Vreo spargere recenta… Vreo rascumparare? Rascumparare, rapire… Incerc sa-mi aduc aminte dac-am auzit la stiri ceva in sensul asta. Nu pot, creierul meu parca-i lins de vaca. Sau mangaiat de inger, nu stiu precis ce. Apuc instinctiv geanta de toarte. Nici nu ma uit in jur, oricum nu ma mai intereseaza daca rasare careva pe-acolo. O ridic numai putin, cat s-o cantaresc din mana. Greuta, bolovanoasa, zici ca-i gantera mea de vreo zece kile, ce mai?! Sau – aha! – caramizi cu falsuri, ceva tras la vreo tiparnita bengoasa? Lei? Euro? Dolari? Ruble? Dinari? Sau… ceva bancnote iesite din uz de care smecherii nu mai au nevoie? Pun mana pe fermoar, sunt cu gura pan-la urechi si rad ca un descreierat… Si, pe urma, nu stiu cum, incep sa tremur din fiecare incheietura, simt ca mi se inmoaie genunchii si ca-mi transpira palmele… Las geanta jos, usurel, si ma indrept mai mult taras decat grabit spre iesire… Uite, de-asta-ti zic, mare idiot mai sunt! Al mai lovit in cap din univers! Auzi, tu, oameni transati, bombe, bancnote false… (sursa) ________ Ziua mea buna incepe cu povesti frumoase, adevarate ori inchipuite.