Se apropie ceva …

Nu stiu care ar fi cel mai potrivit titlu pentru acest post. De fapt nici nu cred ca merita atentia cuiva … Este doar nevoia mea de a nota tot ceea ce simt si cred. In ultimele trei zile mi s-au intamplat cateva chestii stranii care m-au pus pe ganduri si mi-au alungat somnul, lasandu-ma incet incet sa cad prada unei stari de rau pe care n-am mai simtit-o de cand s-a terminat clasa a 10-a. Cred ca primul lucru care trebuie mentionat este visul meu. Visul care m-a tulburat asa tare incat l-am mai avut odata, in urmatoarea noapte sau mai bine zis in dimineata zilei urmatoare, dar un pic diferit. Poate nu visul in sine mi-a creat o stare de rau si teama, ci faptul ca s-a repetat. De fiecare data cand mi se repeta visele inseamna ca o sa se intample ceva. Ceva semnificativ pentru mine. Acum teama mea este sa nu fie ceva rau. Am incercat azi-noapte sa reconstruiesc visul, imaginandu-mi ca tastez la laptop. Am reusit si totusi faptul ca a ramas doar acolo in minte mi-a creat o stare de frustrare groaznica, facandu-ma sa nu mai pot dormi. Am sa incerc sa-l reconstruiesc din nou, doar pentru ca simt nevoia. Nu tine de tine, nu ai de ce sa citesti, e treaba ta. Sunt in clasa. Nu stiu exact ce ora este, cert e ca e una din orele la care colegii fac ce ii taie capul. Unii urla, altii citesc, profesorul sau profesoarei ii este imposibil sa tina pasul cu ei. Eu sunt asezata intr-o banca de pe randul de la perete, desi de obicei stau in banca a doua de la fereastra. In spatele meu sunt mai multi colegi ingramaditi, unul peste altul, printre care si El. Rade si bolboroseste ceva, dar nu inteleg nimic pentru ca este prea galagie. Nu stiu unde e Diana, care ar trebui sa fie langa mine. Nu stiu ce anume ma atrage in spate ca intorc capul si in momentul ala scena se schimba. Il vad pe J. uitandu-se in gol, cu lacrimi pe obraji. Toti ceilalti rad, urla, fac o galagie aproape imposibil de suportat. Dar induram, doar asa se intampla de obicei cand sunt golanii in clasa. Ma intorc si nu-i mai dau atentie incercand sa ma concentrez asupra profesoarei. Deodata usa se deschise din cauza lui. Fuge. E clar ca ceva l-a atras intr-acolo. Eu ma ridic si fug dupa el, pentru ca vreau sa stiu ce anume a patit. Pe masura ce alerg dupa J. pe coridoarele etajului, peisajul se schimba si ajung pe peron. In stanga este un tren care se misca incet, deci pleaca. Nu stiu cum ajung langa J. care este cazut la pamant, chiar langa tren. Incep sa plang si il ating pe cap si brate. Din spatele meu apar Diana si S., alt coleg. Diana ramane la o oarecare distanta si rade. De ce rade? Ce-i atat de amuzant? S. ma ajuta sa-l ridic si ajungem cum necum in cabientul medical al scolii. Acolo dispar si Diana si S. si raman doar eu care plang, nu stiu daca J. este bine sau nu. Acum ca ma gandesc mai bine tot visul este aberant. Dar aveam nevoie sa am din nou imaginile proaspete in minte. Nu am spus mai sus ce anume facea Dana din vis inainte sa imi dispara imaginile din minte, cand m-a trezit mama, pentru ca as trezi banuieli sau cine stie ce reactii tampite din partea Dianei. Visul al doilea este cam la fel … fug pe un peron, trenul se pune in miscare, fug dupa cineva, toti oamenii ceilalti apar ca niste umbre intr-o pictura, umbre neimportante … eu sunt personajul principal. Nu-mi place. Am pana acum 3 vise care atunci cand se repeta (desigur in perioade diferite, nu ca acum) stiu ca se va intampla ceva. Ceea ce nu-mi place la acest vis este ca prima data am impresia ca J. e mort. La naiba, de ce sa moara in visul meu? Nu e vorba de el aici ci de mine si de temerile mele. Daca ar fi de J. asa ar putea sa insemne ceva si ca aproape tot timpul il visez pe R. care ma ajuta sa urc pe o scara, tot mai sus. Nu am incredere in manualele de simbolistica si de cum sa-ti interpretezi visele. Sunt porcarii toate. Nu am la cine apela. Poate nici nu vreau de fapt sa aflu ce inseamna, ceea ce ma preocupa mai mult este ce se va intampla in continuare. Azi-noapte nu am putut sa dorm. M-am tot gandit la vis si la discutiile mele cu Diana despre J. Ea crede ca imi place de el. Nu e asta. Este adevarat ca in fiecare an ma apropii de un personaj de sex opus numai ca sa am si alta activitate nu numai aia de a invata. Insa nu fac nimic mai mult. Doar privesc. Nu am timp de mai mult acum si nici nu am nevoie. Mai am suficient timp pentru iubire si astea. Dar Diana nu reuseste sa faca diferenta intre a placea cu adevarat, adica a te implica in “relatia” aia, si a privi. Eu privesc si atat. De la distanta. Poate am vorbit prea mult de cand am inceput scoala despre J. si asta m-a facut in subconstient sa il leg cumva de mine. In fine, trecand peste. Ieri am fost cu Diana la librarie in a doua ora de engleza. Stiu ca nu am facut bine, dar nu aveam nici un chef sa ma scoata la tabla si sa fac niste exercitii idioate. In schimb, la librarie am stat vreo 20 de minute, (cred ca asta a exasperat-o pe Diana care n-avea bani) si lasandu-ma condusa de un impuls si o curiozitate perversa care nu ma caracterizeaza, am cumparat “Jurnalul erotic al unei adolescente de 16 ani”. Dupa mine cartea ar fi trebuit sa se numeasca “Jurnalul unei prostituate de 16 ani” … Marturisesc ca am avut o mare problema cu cartea asta, care intr-un final si-a gasit un loc departe de mine si anume la gunoi. De ce am aruncat-o? Stai ca am mers prea departe cu povestea. In drumul de intoarcere la scoala am rasfoit-o amandoua amuzandu-ne de expresiile vulgare folosite pe acolo. Ceea ce m-a enervat pe mine a fost felul in care erau descrise actele sexuale ale tipei. Nu doar ca mi s-a facut scarba, dar m-am simtit EU murdarita de ceea ce facea aia. Mi-era rusine ca citesc asa ceva. Asta mi-a tinut locul de somn azi-noapte. Am stat sa studiez cartea dar nu am putut sa o citesc pe toata, fiind mult prea enervata si mai mult decat atat, de felul in care se exprima fata aia … Cred ca pana la urma am luat cartea numai pentru ca exista in titlul varsta mea. Dar acum imi dau seama ca a fost vorba de curiozitatea perversa care m-a bantuit din momentul in care am rasfoit un pliant oferit de revista Tabu, despre cartea asta. Voiam sa vad mai mult. In RPG-urile mele nu am descris niciodata asa ceva, nu doar pentru ca mi se pare al dracului de urat si vulgar dar si pentru ca pe forumurile pe care scriu eu umbla tot felul de copii. Ba chiar am reclamat un dobitoc de 19 ani care descria impreuna cu una de aproape 14 un act de sex oral. Dar asta e alta poveste. Cartea a ajuns la gunoi. Din pacate nu am mai reusit sa dorm deloc simtindu-ma ca naiba dupa ce-am rasfoit porcaria aia. Acum ma simt mai bine ca nu mai am cartea l anga mine. Nu stiu cum dar … ma simt spalata de pacate. Cum nu am dormit deloc azi-noapte, nu am putut sta la ore azi. Am stat numai la primele doua ore: religie si romana. Nu i-am mai spus dirigai (profa de romana) ca plec pentru ca ar fi facut o mutra care ma irita la culme, din aia … “cum sa pleci Dana? pai ai ore.. o sa faci absente. o sa primesti preaviz de exmatriculare bla bla” (ala se da la 20 de absente si la 40 esti exmatriculat fara alte explicatii). Cum am ajuns acasa m-am intins in pat si am dormit pana la 4, normal. Apoi am mancat si ma rog, am revenit in pat (neavand calculatorul langa mine) si am terminat de citit Colectionarul (John Fowles). M-am simtit iarasi ca naiba … Nu, lectura este splendida. Absolut splendida! Ceea ce nu mi-a placut a fost sfarsitul, in care Miranda moare, din cauza neglijentei lui Caliban. Am inceput sa plang si am aruncat cartea deoparte. M-a facut sa ma gandesc la un dobitoc care, daca nu-mi dadeam seama la timp de cruzimea lui, ma distrugea psihic in cel mai scurt timp posibil. Este ciudat cum am revenit la o oarecare depresie pe care n-am mai avut-o, de fapt, nu de cand s-a terminat a 10-a, ci de cand a inceput vacanta. Mai voiam scoala, voiam sa fiu ascultata la mate, pentru ca stiam (!!!) si profesoara nu a vrut sa ma asculte … Acum nu stiu de unde starea de depresie, poate din cauza ca nu-mi mai alimentez suficient creierul. Nu dorm destul, nu mananc si simt ca ma prabusesc. Astazi nu voiam sa plec de la scoala, dar daca mai stateam cred ca lesinam pe scari. Mi-a fost atat de frica incat am preferat sa plec inainte sa se declanseze starea de ameteala, groaznica stare de ameteala pe care am avut-o in iulie 2004 … atunci a fost un noroc, acum ar fi sfarsitul! Simt … simt ca se apropie ceva. Nu stiu ce, dar stiu ca daca nu ma protejez voi pati numai lucruri rele. Mi-e atat de teama de … mine, in mod special! De ce de mine? Pentru ca pe ceilalti ii poti tine la distanta, in schimb de curiozitatile si capriciile tale nu te poti priva. Nu atata timp cat nu vrei cu adevarat! Iar eu vreau dar in acest moment nu pot. Am sa vad maine ce va fi, intotdeauna tot raul e spre bine. Asa cum spune mama mereu. Este singura fiinta care stiu ca ma poate proteja cu adevarat, insa din pacate nu in totalitate. Tot ce fac are si o consecinta … Doamne, cat pot sa urasc asta !