Dependenta de internet

  Desi la prima vedere nu pare sa fie chiar asa, internetul a devenit in ziua de azi unul din cele mai mari vicii pentru multi dintre noi. Faptul ca putem apela la internet pentru o cautare rapida care nu necesita mai mult de cateva secunde sau pentru comunicarea cu persoane de peste mari si tari este fabulos! Acum internetul este la mana majoritatii si de aceea nu mai exista multa lume care sa se mentina suficient de atenti la avertizarile psihologilor, incat sa reuseasca sa se fereasca. Pe langa motorul de cautare care “munceste” pentru noi, o a doua mare pasiune care este deja foarte la moda, este messengerul. Prin intermediul messengerului putem vorbi cu prietenii nostrii aflai la 500 km departare si daca avem si un webcam este si mai mare norocul: putem sa o vedem, sa o auzim si astfel se restabileste legatura pe care o aveam in viata reala. O a treia problema sunt jocurile pc care au rasturnat viata multor copii si chiar oameni in toata firea. Asadar, asa cum spuneam la inceput, putini mai realizeaza cat de mult rau fac cele trei probleme mentionate mai sus: internetul, messengerul si jocurile pe calculator. Toate acestea trei pot deveni impreuna sau separat, vicii pentru copii si oameni maturi. Cu cat petrecem mai multe ore pe zi in fata calculatorului cu atat ne putem da seama cat de mult am inceput sa depindem de calculator, respectiv internet. Dar oare cine mai numara aceste ore? Nu ati auzit persoane care au stat toata ziua in fata calculatorului si cand le adresezi cuvantul devin agitati, incordati si pun o intrebare inocenta de genul “dar cat am stat? doamne! cand a trecut timpul asa repede?”. Din pacate, nu glumesc deloc. Este adevarat ca asa cum messengerul ne permite sa discutam cu persoane de peste mari si tari, internetul ne permite sa apelam la lucrurile pentru care in viata de zi cu zi depuneam atata efort. Asa cum ar fi: mersul la librarie/biblioteca pentru o carte sau mai multe, cumparaturile zilnice pentru familie, vizionarea unui film la cinema. Acum toate aceste eforturi dispar pentru ca exista formula magica! Internetul! Poti comanda ce doresti online, poti descarca filme si muzica si poti viziona filmele dorite fara a mai fi nevoie sa mergi la cinema, sa stai la coada, sa suporti persoana care dadea cu picioarele in scaunul tau s.a.m.d. Sa spunem ca cele cuprinse in paragraful de mai sus nu sunt o dependenta, ci devin o placere, pentru ca nu mai trebuie sa depui efortul pe care il depuneai inainte. Insa, internetul si messengerul au, ca orice pe lumea asta, o parte buna si una proasta. Adolescentii si tinerii sunt cei mai afectati de ‘viata virtuala’ care ajunge incetul cu incetul sa o elimine pe cea reala. De ce este mai ’simpla’ si mai ‘tentanta’ aceasta viata? Primul raspuns care ne vine in minte este desigur acesta. Pe messenger poti sa iti creezi o cu totul alta identitate, pentru ca persoana cu care comunici virtual, nu te vede (pentru ca iti trebuie webcam ca sa te vada si desigur permisiunea ta) si nu te aude. Poti astfel sa te prefaci ca esti baiat, in cazul in care esti fata, sau invers. Poti spune ca ai 19 ani cand tu ai de fapt 45. Cand persoana cu care vorbesti virtual iti cere o poza, (pentru ca dupa primele 2-3 conversatii nu se poate trece peste acest pas: pozele) poti sa cauti pe internet o poza a unei persoane care iti place sau care ti se pare cea mai potrivita pentru descrierea pe care ai dat-o si o prezinti. Astfel ti-ai creat o a doua identitate! Cat de simplu e!! Asa poti sa iti faci si o a 3-a si o a 4-a s.a.m.d. Lucrurile insa nu stau atat de simplu pe cat pare, desigur. Persoana cu care comunici poate sa o cunoasca (uh, coincidenta!) pe cea a carei poza ai luat-o pentru a te reprezenta si aici incep confuziile, certu rile etc. Totusi, nu am vorbit pana acum decat despre relatia de amicitie, ca sa zic asa, de pe messenger. Aici intervine o noua problema: relatiile amoroase pe messenger. Nu radeti, pentru ca incep sa fie tot mai intalnite!.. Din nou: prezentari, discutii despre pasiuni, preferinte, lucruri despre tine (false sau nu) si pozele. Sa presupunem ca esti o persoana sincera si inocenta, care nu prea stie cati nenorociti se plimba pe messenger si isi dau tot felul de identitati false, nume, poze s.a.m.d. Asa.. Ii spui toate lucrurile adevarate despre tine persoanei pe care o ‘intalnesti’, de sex opus (sau nu), si incetul cu incetul.. incepi sa devii pasionata de discutiile cu persoana respectiva. Incepe sa iti placa, ii placi si pozele si felul in care vorbeste etc. Ea, persoana, nu te vede ca rosesti, te balbai, plangi, zambesti dar isi poate da seama din cum vorbesti (ca.. deh.. exista si oameni super inteligenti!). Si cand te-a cucerit, te lasa balta! Te paraseste! Well.. Nu imi este tocmai usor sa vorbesc despre asta, pentru ca am patit-o si nu sunt dispusa sa o mai fac. Acum mi-am invatat lectia! Cam asta se intampla pe messenger in prezent.. Atentie mare! Timpul pe care adolescentul il aloca internetului devine tot mai mare, pana ajunge sa fie exclusiv. Nu mai este atent la scoala, nu mai vrea sa comunice, se inchide in sine si se deschide numai necunoscutiilor pe care acum ii considera ‘prietenii de pe mess’. Ce se intampla cand nu are acces la net? Manifestari similare sevrajului de alcool sau droguri: orice il enerveaza, nu-si gaseste locul, nu poate face nimic altceva, nu-si mai vede rostul, este deprimat, trist, nu stie ce sa faca cu el insusi si cu timpul lui, nu are placeri, nici interese. Asta se intampla cand persoana incepe sa petreaca mult prea mult timp in fata calculatorului. Ca se ocupa de internet, ca se ocupa de jocuri, viata lui incepe sa aiba rost numai in fata calculatorului. Forumurile, Role-Play-Game-urile, persoanele tot mai ‘interesante’ pe care le cunoaste pe internet, pe tot felul de site-uri, incep sa ii ocupe timpul care in mod normal ar trebui alocat cititului, temelor, discutiilor cu fratii/parintii, prietenii din viata reala etc. Cum se ajunge la dependenta? La fel ca si in cazul substantelor sau anumitor comportamente (fumat, jocuri de noroc, bulimie). La inceput e o curiozitate, o ‘distractie’, o iesire din monotonie, ‘ceva nou’, placut, incitant. Cu timpul ne “fura”, azi cu putin, maine cu mai mult, placerea creste dar odata cu ea si nevoia de mai mult. Intrarea in aceasta lume presupune, fireste, iesirea din lumea obisnuita, abandonarea vecilor activitati, persoane din viata noastra. Noua “pasiune” lasa in urma prietenii, rudele, munca, scoala, sportul, placerile, interesele si distractiile de odinioara. Ceea ce este mai rau pentru multi dintre adolescenti este ca unii chiar isi dau seama ca sunt dependenti si totusi nu iau masuri asupra faptului, ba chiar se amuza pe seama acestei descoperiri. “Sunt dependent? ei.. si ce? pot oricand sa ma las.” Ca si in cazul fumatorilor, alcoolicilor si a bolnavilor nu se poate renunta la drog odata ce i-ai acordat mult mai multa atentie decat merita. Exista din fericire si persoane care pot petrece in fata calculatorului mai mult de 5 ore pe zi, fara sa ajunga dependenti. De ce? Pentru ca acorda mai mult din jumatatea timpului petrecut in fata calculatorului, muncii, treburilor pentru scoala, cautarii referatelor (hihi) si alte documentari care sunt necesare acum, cand multe carti si manuale nu se gasesc in librarii, dar pe internet da. Fiti curajosi si recunoasteti ca sunteti dependeti! De la un simplu “DA, sunt dependent” si o forta interioara pe care sa fiti convinsi ca o veti pronunta in incercarea diminarii timpului petrecut pe net, mess si jocurilor pc, poti face lucruri mari. In schimb, un “sunt, DAR ma pot lasa..” este fatal. Incercati sa nu mai spuneti “exista mereu si un dar”. Nu aici. Nu in fata acestei probleme. Termin acest articol spunand si eu “DA, sunt dependenta de internet”, “DA, exista zile in care stau pe internet si messenger mai mult de 6 ore”, “DA, lipsa internetului mi-ar face un bine extraordinar”. Sunt convinsa ca daca activez butonelul, ma voi vindeca. Vine vacanta, dragii mei. Monitorul meu este stricat DAR mereu gaseam un motiv pentru care sa ii spun lui tata sa imi amane ducerea acestuia la reparat. Acum stiu ce am de facut. Sper ca si voi! Fragmentele in care textul este usor inclinat, italic, sunt preluate din articolul psiholoagei Anca Munteanu, multumesc! [ EDIT 25 octombrie 2007 : se pare ca in acest moment nu mai pot sa ma declar dependenta de internet. e bine ... poate nici nu am fost niciodata ci doar nu imi gasisem o alta activitate mai atragatoare care sa ma tina in priza in permanenta ... ]