Auto-critica

Din lipsa de ocupatie sau mai bine zis din lenea de a gasi una care sa ma satisfaca, am zabovit putin pe unul din nenumaratele forumuri de discutii generale de pe internet. Intamplator, am dat peste un topic foarte interesant numit “Auto-critica”. Ce gasesc? Tot felul de copii care isi fac publice slabiciunile, defectele si toate punctele slabe incercand, cred ei, sa si le diminueze, criticandu-se dur in public. Nici nu mi-a venit sa cred cat de incantati erau cum atrageau atentia, caci altfel de ce scriau acolo toate defectete alea cu liniute, in lista, frumos, cand ei de fapt nici macar nu se gandesc la defectele lor? Sau poate doar asa … uneori, cand n-au altceva de facut? Continuandu-mi mica analiza, am postat si eu spunand numai 3 defete sau nu defecte .. situatii pe care sper sa le depasesc. Si totusi.. Am cedat!! In loc sa stau deoparte si sa imi analizez barem in oglinda toate prostiile pe care le spun zilnic, mi-am pierdut 2 minute si am scris 3 chestii (chiar daca neimportante) acolo. Si acum ma intreb, cat de mandri ori fi fost toti cei care au scris acolo de “auto-critica” pe care au facut publicului? Poate foarte mandri, probabil mai adaugand dupa cateva minute, ore inca ceva, fiind siguri ca mesajele le sunt citite. Dar acum sincer, de ce oamenii, in general, sunt mai entuziasti sa-si puna in evidenta defectele si nu calitatile, punctele forte ? Pentru ca … Eu nu stiu. Stiti? Nu stiu pentru ca si eu am suferit de boala aia si inca n-am scapat definitiv de ea, este o boala da, caci orice copil vrea sa atraga cumva atentia, multi gasind aceasta forma ca fiind ideala…. (desi nu doar gresita! extrem de rea!! cata naivitate…)