Cai

Douazeci si patru de cai albastri se scalda in mare. O mare calda, lunga si satula de august, valuri ce incep sa se racoreasca, odata cu ele si caii isi fosnesc altfel coamele. Cele douazeci si patru de coame albastre, sarate si interminabile ca o vara ce nu trece. Doar doua duzini de cai sunt indeajuns pentru ca valurile sa-si schimbe tonusul, o mini – herghelie de neinseuati ce iese in zori si fuge ca o fetiscana neastamparata. Cum astamperi o iapa fierbinte, ii acoperi narile cu palmele sau ii umpli sira spinarii cu caluti de mare? Si iarasi cele doua duzini de cai imi trec prin fata si-mi sareaza ochii cu nisipul din copita… O firimitura de scoica albastra mi se lipeste de frunte. Vom dormi impreuna in noaptea asta…