O oarecare alee si-un altfel de orgasm

Calatoresc cu ochii inchisi. Mi-am acoperit urechile cu palmele si merg, asa, cu pasii masurati, ca pe muchia unui bilet de tramvai. Din cand in cand echilibrul mi se duce aiurea iar pantoful mi se-nfunda ba intr-o cutie bere aruncata de cine stie ce urangutan social, ba intr-un scuipat proaspat si ferchezuit. O lume greu de urnit, tampit de matinala si ingretosata de propriile-i ticuri. Inca un pas pe muchia biletului. Dau cu nasul in mirosurile unei cucoane ce are lumea la picioare, sau cel putin asta-si imagineaza. O fi mironosita habotnica de vizavi? Nu am curajul sa deschid ochii. Doar musc putin din placerea de a auzi “prinprejururile” in surdina, nu-mi intra stridentele pe de-a-ntregul in urechi. Un orgasm difuz, ii aud pe cei din jur dar nu-i pot asimila. Difuz, dar totusi un orgasm… Cu urechile acoperite…

Si sar fara salt

Valuri de sare. E seara si sar fara salt. Ma apuca diminetile pe malul marii si nu stiu ce caut aici, vad sticle pline de mesaje ce vin buluc, crezand ca am buzunarele pline de tirbusoane. Ascult naufragiatii din trecut si-i vad cu gaturile lungite, pandind fiecare vreasc ce seamana a catarg. Speranta? Ospiciu? Ospat? Cu ce-si umple sufletul cel ce are drept orizont doar maluri in cerc? E seara si sar. Fara salt. Astept momentul propice cand voi putea sa urc pe tubul de lumina al farului, cel ce ma va roti ca un nebun. In cerc. Si-am sa arunc cu sticle…